Seria II, Episodul 13- Dinu

Rebengiuc: "Avea un par, cum sa spun eu...superb". Deci persoanele cu anxietate isi pierd capacitatile descriptive de baza. Si se transforma in ulii cu trasaturi de pensionar:

Rebengiuc: "Grafitti peste tot pe pereti, asa, aaa...Dorm toti la comun, pe saltele, sunt ca aurolacii nostri". Deci aici facem misto de cei care fac misto neavizat de artisti facand misto de artisti tot neavizat, dar crezand ca cineva se va prinde de ghilimele. Drept, Rebengiuc e perfect in postura de plangacios furios pe alteritate: 

Rebengiuc: "Isi spun AA. Art Anarhists. Ce a ajuns arta, domnule...scuza pentru jeg si lene, pentru fapte pentru care altadata ai fi facut puscarie. Berlin a ajuns Mecca pentru poponari si drogati". Cred ca tot vremurile alea le traim de fapt. Altfel Rebengiuc ar fi somer. 

Clauza contractuala a lui Iures pentru metafora simplista :"Si-a taiat parul, a fost un fel pentru ea sa taie legaturile":

"Mi-a trimis o poezie: People are strange. 

(Iures, intr-o miime de secunda): E o piesa Doors. 

Nu stiu, Shakespeare nu era". Name dropping neverosimil cu sexagenari. Cam ca Vasile Muraru care in ceva sketch se credea Napoleon: