Seria II, Episodul 22- Stefan

Romanul mediu, tata de copil cu parul balai, de reclama la cartele pre pay: "El a stat toata ziua pe canapea, eu m-am invartit prin casa". E intr-adevar banal si romanesc-verosimil, daca asta era miza. Dar atunci mai bine ne uitam la un tarnacop abandonat care se afunda incet in glod:

Datorita barbii de doliu, lui Iures i se spune ca iese iar "pe piata burlacilor" si ca arata bine. Sunt curios cand si cum o expresie ca "piata burlacilor" a intrat in mentalul colectiv astfel incat sa fie livrata cu nonsalanta unui "da-mi bip ca te sun eu". Si de ce serialul asta vrea sa fie in totalitate ciorna unui traducator lipsit de finete.

Despre infant: "M-am uitat la el cum se afunda in chipsuri, mirosind a transpiratie si ceapa". Interesant cum asta a ajuns semn de probleme comportamentale pentru un copil de 10 ani, care in viziunea HBO ar trebui sa se dea cu uleiuri esentiale si sa manance coji de tamarillo, ascultand The Polyphonic Spree.

"Mi-a spus ca e o problema de estetica, daca nu de etica, daca intervin". Daca asemenea propozitii se rostesc in bucatariile patriei, e o nedreptate sa ne uitam in schimb la barba atent deranjata a lui Dumitrache. De ce nu putem avea un workplace sitcom doct in care Patapievici e nu doar formator de opinie, ci si de panificatie?

"S-a intors, gafaind, rosu la fata si ma cerceta din priviri, in cadrul usii". Micile pastile de subtext sexual (foarte probabil involuntar) care fac In Deriva ceva mai vizionabil.

Exemplu de eu centrez, eu dau cu capul la nivel de plot. Tatal ii spune lui Iures ca a gasit o geanta cu mancare in camera copilului, mancare pe care ar aduna-o pentru ca simte ca va fi abandonat de parinti. Supozitie total neverificata, dar care, ce noroc, se potriveste cu prima parte a discutiei astfel incat ca totul sa para mai inchegat.

Iures: "Stii, orice responsabilitate prespune o doza de vinovatie". Plebeul, rastit : "Exact, exact asa ma simt". Ma rog, foarte discutabil, dar cand episodul e binecuvantat cu un one liner, trebuie incordati muschii si livrat cum trebuie, recte figura de jocheu pe ghepard a lui Dumitrache:

Sezonul II, Episodul 21- Ioana

Iures: "Vorbesti cumva despre mama ta?". Da, bineinteles. Mamele, tatii si regimul comunist genereaza monologuri care umplu norma de minute/episod.

Ioana se gandeste ca mama ei ar fi trebuit sa faca un avort, exact asa cum ar face ea acum. Adica Ioana incearca sa-si justifice un posibil act prin actiunea unuia dintre zamislitori. Exact genul de premisa de fapt fara logica, dar care poate genera indeajunsa melodrama cat sa iasa de-un episod. Si care e atata de rodata incat n-o sa puna niciun fel de probleme la digestie.

Iures: "Cand s-a intamplat?" Ioana: "Aveam 8 ani jumate, aproape noua. Imi cautam o rochie noua. Am auzit niste tipete". Ce memorie au pacientii lui Iures, isi amintesc la perfectie momentele definitorii ale vietii pe care aparent n-o inteleg deloc, ca doar de ce altceva ar face terapie? Dar publicul trebuia sa-si primeasca doza zilnica de "aaa, de aia".

Iures:"Inseamna ca de atunci pentru tine sarcina se confunda cu moartea". Da, asa trebuie sa fie. Imposibil ca lucrurile sa se fi schimbat sau ca Ioana sa nu fi trait 30 de ani exact ca intr-o propozitie cliseu livrata de Iures. Imposibil ca verosimilitatea psihologica sa fie in serialul asta altceva decat one linere livrate de Iures in vrie tabagica.

Masculul stas, in viziunea HBO. Cam asa cred ca se traduce in romana tropul TV "this guy I'm seeing", anume o schita bufa a ceea ce se crede ca e un "barbat normal" + masina data de sponsorul serialului. Eu l-as fi preferat pe Tavi Colen.