Seria II, episodul 19- Clara

Dupa o discutie stufoasa si goala, cat tot episodul, despre SIDA si defectele familiei pitestene tip, Clara il intreaba pe Iures: "Femeia de afara e prietena ta? Tu pari in forma, ea e sexoasa". Probabil ca in PDF-ul trimis de HBO in teritoriu se cere si un comic relief per episod, mai ales dupa ce se vorbeste despre chestii serioase, si cam atata s-a putut.

Iures: "Te intereseaza viata mea sexuala. De ce?" Pentru ca atat de putini sexagenari isi stiu asorta camasa si tricoul:

Iures: "Basic Instinct avea psihologie din asta subtirica de Hollywood". Spre deosebire de In Deriva, care are psihologie din asta de Cristian Andrei, de sarlatanie spiritualistoida pentru cititoarele Formula AS.

Seria II, episodul 18- Dinu

Rebengiuc, care joaca un director de teatru, spune ca l-au asteptat paparazzi sa dea declaratii in legatura cu demiterea lui din fruntea TEATRULUI. Sigur, e foarte verosimil asa ceva in Romania. Presa culturala de scandal si santaj- nici nu suna asa rau, poate ii spune cineva lui Tudor Chirila sa nu mai deschida documente Word:

In deriva e si la nivel farmacologic un grohotis parca facut cu Google Translate. Rebengiuc ia pentru nervi Xanax. Sigur, si Sue Ellen se indopa cu Xanax si whiskey, poate si Rebengiuc lua Xanax cu Bibo.

Iures: "Cum vezi tu lucrurile?". Cand esti intrebat incontinuu aceleasi clisee asociate in seriale proaste cu profesia de terapeut, e normal sa arati ca un personaj Pixar facut din carne tocata in amestec:

Rebengiuc: "Vrei sa-ti povestesc de ce a fost ucis fratele meu?". Iures: "Te rog". Totusi, Iures a fost impuscat de Clooney si l-a impuscat pe Bruce Willis, poate suporta niste replici imbecile:

Seria II, Episodul 17- Stefan

Nu mai avem mult si corabia-metafora e gata. Oare stalpul acela o fi semnificand faptul ca Iures a marturist ca a copulat cu sosia Irinei Loghin?

Ea : "Adevarul care se ascunde aici. Folosesti asa niste termeni pomposi". Daca asta e pompos, ma intreb cum reactiona tipa daca Iures ii citea ingredientele de pe un pachet de pufarin:

Iures isi modifica vocea si mimica faciala ca sa para copilaros, pentru ca asa stabilesti un contact cu un copil, nu? Doar ca lui Iures nu-i chiar iese, si arata ca un pedofil care tocmai are o criza de lumbago:

Sezonul II, episodul 14- Clara

Terapeutul asambleaza metafora. Panzele. Asadar, azi vom afla informatii care vor duce povestea inainte, care vor produce miscare. Panzele. Iata:

Metaforele nu-s necesare. Chiar nu-s. Mai ales daca ai flerul unui ecler scapat pe clanta debaralei. Iat-o pe bolnava de SIDA:

"Ai venit cu macheta aici pentru ca vroiai sa-mi spui ceva, nu-i asa?
Mai bine o aruncam in primul cos de gunoi si mergeam acasa". Da, asa cred ca se anula episodul. N-avem norocul asta.

Clara: "Visam ca sunt undeva in macheta. Si ca ma scufund cu tot cu ea. Multi oameni viseaza ca se ineaca, nu?". Da, sigur, daca asta cere genericul serialului, de ce nu? :

Clara a patit ceva cand era mica, "aveam 9 ani si eram cu ai mei la mare". Oare exista trop mai rasuflat cand vine vorba de fictiunea cu oameni "zbuciumati" decat ceva ramasita din pre-pubertate? Macar A. Gregory Hippolyte avea decenta sa-i faca pe toti obsedati sexual si sa-i si dezbrace. Pe cand Clara pare scoasa din ceva filmulet Hallmark:

Oare e oportun ca intr-un serial care se pretinde semi-stiintific si care are consilieri psihologi sa numesti depresia drept "avand demoni"? O fi, intr-adevar, mai usor sa traduci replici din seriale de familie gen Al Saptelea Cer, care era finantat de biserici si republicani, si in care demonii erau responsabili pentru sex, violenta, abandon scolar si, iata, afectiuni psihice.

Seria II, Episodul 13- Dinu

Rebengiuc: "Avea un par, cum sa spun eu...superb". Deci persoanele cu anxietate isi pierd capacitatile descriptive de baza. Si se transforma in ulii cu trasaturi de pensionar:

Rebengiuc: "Grafitti peste tot pe pereti, asa, aaa...Dorm toti la comun, pe saltele, sunt ca aurolacii nostri". Deci aici facem misto de cei care fac misto neavizat de artisti facand misto de artisti tot neavizat, dar crezand ca cineva se va prinde de ghilimele. Drept, Rebengiuc e perfect in postura de plangacios furios pe alteritate: 

Rebengiuc: "Isi spun AA. Art Anarhists. Ce a ajuns arta, domnule...scuza pentru jeg si lene, pentru fapte pentru care altadata ai fi facut puscarie. Berlin a ajuns Mecca pentru poponari si drogati". Cred ca tot vremurile alea le traim de fapt. Altfel Rebengiuc ar fi somer. 

Clauza contractuala a lui Iures pentru metafora simplista :"Si-a taiat parul, a fost un fel pentru ea sa taie legaturile":

"Mi-a trimis o poezie: People are strange. 

(Iures, intr-o miime de secunda): E o piesa Doors. 

Nu stiu, Shakespeare nu era". Name dropping neverosimil cu sexagenari. Cam ca Vasile Muraru care in ceva sketch se credea Napoleon: 

Seria II, Episodul 12- Familia Adamescu

"Ce asculti?
Pai...Mozart.
Iti bati joc de mine.
E Depeche Mode". Eu cred ca Stefan se va descurca foarte bine la BAC. Si ca ar putea lucra vitrinar la Kenvelo:

"Cat rahat poti sa mananci/Acum o lasi pe vaca aia sa-i faca temele sa ma fac eu de rahat in fata copilului". Probabil ca undeva, intr-o garsoniera friguroasa din Orastie, doi oameni pot purta conversatia asta. Poate mai bine ne-am uita la ei decat la Bogdan Dumitrache incercand sa fie oil driller chic:

Barbosul: "Esti ca soldatii aia din Vietnam care inca se ascund prin jungla". Cred ca oricarui roman ii vin referintele astea foarte natural. Desi probabil ca mintea iti zboara cand te culci si te trezesti langa:

"Baa, tu esti chiar tampita, maaa? Vrei sa zici ca Stefan sufera pentru ca ma vad eu cu Simona?" . Da, cred ca asa functioneaza mai bine. Daca-ti urli replicile si arati ca un fan Slipknot care s-a inecat cu pufarin, nimeni n-o sa observe ce prostii vorbesti:

"N-o sa te las sa te folosesti de suferinta copilului meu ca s-o cuceresti pe vaca aia, intelegi maaa?" Macar Marimar avea decenta sa fie pe trei sferturi dezbracata cand vorbea prostii, pe cand Ruxi:

Iures: "Ani de zile, a stiut ca esti insarcinata si ca urmeaza sa aiba un fratior". Terapeutul stie nu doar ca Stefan se considera vinovat pentru un conflict al unor adulti pentru care teoretic n-are instrumente de masura, dar stie si ca Stefan n-a fost la orele de biologie:

"A adormit/Trezeste-l/Trezeste-l tu". Nici David Mamet n-ar fi cadentat-o mai bine.

Seria II, Episodul 11- Ioana

Corespondentele absurde se dezlantuie in Iures: "Poate ajungi mai devreme la tribunal de cand ai fost la ginecolog si ati vorbit de varsta optima pentru a avea copii. E o presiune crescanda a timpului". Si poate replicile imbecile sunt presiunea crescanda a type-castingului:

Avocata-doberman livreaza :"Nora. Pana si numele suna sexy, insinuant. Genul de femeie care te face sa nu dormi noaptea, care te incita". Daca era macar o Eufrosina. Imaginarul erotic in fictiunea pentru adulti gandita de HBO e cam la nivel de balada Talisman. Cuvintele debitate de tipa: sexy, insinuant, incitant nu formeaza un inteles, Doamne fereste o "imagine", ci marseaza pe meritele lor ca termeni arhiuzati si prin urmare functionali. Clisee in stare pura. Cam ca si cum ai spune "roua cristalina a diminetilor inmiresmate":

Ioana: "Sexul salbatic nu intra in tariful terapiei". Sper ca Rebengiuc n-a aflat inca.

"Trebuia s-o vezi. S-a indragostit de fiul patronului, un tip pe la 30 de ani, casatorit, cu o fetita. Clasic, nu?". Da, am vazut asta in cel putin vreo 50 de seriale inaintea productiei originale HBO.

Ioana: "Poate inhib. Cand ies, ma imbrac in ceva mai lejer, mai feminin"/"Poate are legatura cu sexul. Ce, crezi ca sunt asexuata? Nu atrag barbati" etc. Pana la urma, dincolo de actorii din lemn si de decorurile neverosimile, In Deriva putea avea un mesaj sau o suma de mesaje. Putea sa-si propuna sa chestioneze niste "adevaruri" si sa fie cat de cat progresist. Nici vorba. Femeia e definita tot ca obiect-al-dorintei-masculine. Mai ales femeia de cariera, care de fapt e jenata ca vreun Bucurenci imbracat de la outlet nu vrea s-o inghesuie pe noptiera. Cred ca serialul poate fi exportat lejer in Iran, n-am avea nicio problema.

"Hai sa sim sinceri, Andrei. Sa astept sa-mi spuna ca nu sunt destul de interesanta? Asa e, nu sunt". De acord. Degeaba isi aprinde o tigara subtire peste o balada in franceza, in halou de lampa de la Ikea:

"Te-ai culcat cu ea?"
"Nu" . Nu stiu ce s-ar mai putea spune.

Sezonul II, Episodul 10- Maria

Daca va acosteaza Marcel Iures si va spune "arati superb", sa nu-l credeti. Probabil e un automatism dobandit in timpul filmarilor, tinand cont ca e cea mai comuna replica a lui, alaturi de "de ce crezi ca se intampla asta". In episodul de azi, superb arata aceasta sosie a Irinei Loghin. E intr-adevar un permanent de zile mari si o gusa bine pudrata:

"Nu te gandesti ca grota aceea simboliza un pantec? Intunecos, plin de apa". Si uite asa, psihicul unui om si culegerea de subiecte rezolvate pentru teza la romana, autor Maria Lupu, isi dau mana. Parca Iures a mai auzit undeva toate astea. Ah da, in celelalte episoade:

In timp ce Iures povesteste despre cum a facut sex cu sosia Irinei Loghin, operatorul il pune pe un fel de cruce a marturisirii. Si ce gasim in cele mai adanci foruri ale terapeutului? Divortul parintilor sai. Oare s-o fi simtind si Iures vinovat, ca prescolarul care vine la el miercurea? Ce "legaturi nevazute" obositor de evidente:

Iures: Totul s-a schimbat in acea noapte de Paste. Simbolistica religioasa, acest suc Tang al cinemaului romanesc. Totusi, e admirabil ca o terapeuta pensionara se straduieste sa asorteze lampi redundante cu tapetul si o vaza:

Sezonul II, Episodul 9- Clara

Clara, care s-ar putea sa fie seropozitiva, declama:"imi pare bine ca si-a luxat glezna la sala, macar asa nu are chef de sex. In ultima vreme tot trebuie sa vin cu scuze penibile". Cred ca intr-un univers in care oamenii nu fac sex dupa ce-si luxeaza glezna la sala, SIDA se trateaza cu paracetamol:

Un  profil de film cu avocati pentru replica "sunt fucked up, nu-i asa", urmata de o pauza consistenta, in care publicul sa se minuneze ca un personaj injura in engleza, cumva inca nouveau in 2012 pentru oamenii de la HBO. Cam la nivelul alora care se laudau ca ei pronunta "gei-ar" nu "jere".

 "Totul e un risc, nunta, viata asta de cacat". E amuzant cum cuvintele "dure" trebuie mereu ambalate in urlete, ca si cum declamarile astea modeste despre existenta au loc doar cand e sa ai un atac de cord. Dar probabil ca doar asa ramanea serialul quality.

 Iata, iata: "crede ca de la nunta asta va uita toate (gutural racnit) cacaturile prin care a trecut. E planul ei existential, intelegi?" Totusi, Clara are studii de arhitectura, deci e normal sa aiba proprietatea unor termeni.

"Nimeni nu-i perfect. Toti avem slabiciuni, deziluzii". Ce duet despre nimic ar putea face Iures si Dan Puric:

Daca tot ne prefacem ca exista "the girl next door" intr-o tara in care vecinul mediu arata ca un orc, vreau sa avem si manic pixie dream girl cu ascendent in nimfomana, a la Lara Flynn Boyle. Vecina, care aduce cu o Shannon Tweed pusa la ingrasat, ii ofera lui Iures supa. De linte. Comandata de pe in-ter-net, pronuntat ca o incantatie:

Seria II- Episodul 8- Dinu

Iures asambleaza un vapor, intr-o scena dintr-un serial care se numeste "In deriva". Probabil spre finalul seriei vaporul va fi gata si Iures va fi fericit/se va impaca cu nevasta, ori va fi stricat intr-un moment de furie, pentru a simboliza faptul ca viata lui(=vaporul) este, iata, in deriva. Elogiu profesoarelor de romana din gimnaziu care predau metafora, intre personificare si hiperbola: 

"M-am interesat de cursurile astea de dezvoltare personala. Sunt ca sectele. Te spala pe creier". Adevarul e ca  pensionar paranoic mai bun ca Rebengiuc n-avem in filmul romanesc. Pacat ca e construit la minima rezistenta, un blob in sacou de inchiriat care se rasteste la camera: 

"Eram copil, aveam sase ani. Fratele meu a fost o victima a comunismului. A murit pe un santier, Bumbesti-Livezeni, intr-o detonare. Mama lor de ticalosi. Am vorbit despre el intr-un episod din Memorialul Durerii". Daca pensionarii romani si-ar permite comisionul, terapeutii romani ar avea tot timpul cabinetul plin. Pana la urma, angst-ul asta post-comunist e cel putin la fel de lucrativ la nivel de fictiune, pentru HBO, ca si furia lui Woody Allen legata de absenta instalatorilor buni sambata seara. Si ce monologalau exceptional e Rebengiuc: 

Probabil ca de la cadrul asta se astepta un fel de moment Pacino-De Niro, dar pare la fel de stimulant ca niste resturi de sarmale peste care se pravalesc firmituri de salatini, la apusul unei zi de nume: 

"Mie nu mi-a placut niciodata fatalaul asta de Hamlet". Cu pasi mici si prosti, invatam si noi despre intertextualitate. Lui Iures pare sa-i cada bine, probabil asa s-au razbunat amandoi pe careva regizor care nu le-a dat decont pentru tren la teatrul din Zimnicea: 

Seria II- Episodul 7- Stefan

Stefan, un elev de gimnaziu, se simte preocupat si responsabil, crede Iures, pentru declinul casniciei parintilor. In fictiunea lenesa gen In Deriva, copiii au probleme si valori de oameni mari si spectacolul vine din faptul ca lucruri banale, dar "serioase" ies prin moaca unui actor de 12 ani, nu 42.

Un pic mai bine imbracati ca media si filmati dintr-o parte, aproape ca plebeii romani arata ca niste actori de serie C dintr-un serial de Aaron Spelling. Insul din stanga importa cai, ceea ce mi se pare neverosimil, tinand cont ca salam prost se poate face si din caii de la Letea:

Cand Iures monologheaza inconsistent despre speranta, supporting cast-ul arata ca Bitang&Belu uitandu-se la LCD-urile cu punctaje:

Dupa ce homunculul crescator de cai ii spune neveste-sii "Ce dracu vrei ma Ruxandra ma? Ce naiba ma", Ruxandra ii spune ca ii duce dorul si ca ar trebui sa impace. Desigur, pentru copil. Probabil ca daca-si lua si o palma dupa ceafa, Ruxandra sarea direct in amfiteatrul pe care masculul il face cu picioarele:

Batista pentru sters lacrimile amorului neimplinit era acolo, in maneca hainutei. Putea avea cumsecadenia de a o face in fata masutei de vanitate, intre 2 ture de facut prajituri si cartofi pai:

Iures termina bine: "Nici tu nu esti convins, Tudore. Si copilul se agata de dubiile tale". Fantastici copiii HBO.

Seria II, episodul 6 - Ioana

Ioana e o avocata care vine in cabinetul lui Iures si care e jucata de o actrita care are carisma on screen a unui ghem de blana lipit de talpa sandalei unui pensionar cu onicomicoza:

"Daca as avea sansa sa cunosc un barbat si sa am un copil, poate m-as ierta"- pana la urma de ce ar exista alternative existentiale la a avea "bb mik" si de ce sa nu folosim acelasi cliseu obosit despre femeia care n-a nascut? E vorba de ceasul biologic, desigur, pe care Ioana l-a mentionat 3 secvente mai devreme, cand a fost filmata inutil-calofil intre doua lampi:

"Aveam problemele noastre de cuplu. El nu era un inger". Interesant cum oameni "reali", cu probleme "reale" se exprima ca un personaj sub-sub secundar din ceva nuvela banala de Ibraileanu. Sau ca si Katherine din Y&R.

Corespondentele metaforice fortate continua, de data asta livrate de Iures. Spasmul unui muribund de a prinde bratul unui copil e cumva, in judecata Cristian Andrei-asca a lui Iures, tot aia cu decizia aceluiasi om, 10 ani mai tarziu, de a-si trimite fiica sa avorteze, astfel "apucandu-i" din nou bratul. Glaciala avocata Ioana, care zamislise, dar lepadase, cu un Ciprian, nu e foarte convinsa si afiseaza figura unui doberman care se uita la un discobol:

Figura lui Iures cand Ioana ii spune ca-i datoreaza un copil. Totusi, sa nu-i plangem de mila, Iures primeste 300 de lei pe sedinta:

Pentru scena inseminarii, pot fi folosite ca stand-in torsul lui Dragos Bucur si gafaiala lui Mimi Branescu.

Seria II- episodul 5 - Maria

Episodul incepe cu Andrei Poenaru avand un cosmar, care in viziunea HBO e Marcel Iures stand pe fotoliu si vorbind cu un stock character din sezonul I. Prin camera e fum ca la un concert tip zilele berii (codarea low cost a visului) si Iures arata ca si cum a fost pus sa vada Gangnam Style pe reverse: 

Totusi, de remarcat unul dintre putinele momente homoerotice din TV-ul romanesc: 

Andrei Poenaru spunandu-i unei sexagenare ca arata superb intr-un un decor care a mai fost probabil folosit pentru un teleshopping cu produse pentru osteoporoza:

Tamara Cretulescu e credibila in rolul unui terapeut cam cum ar fi si o cutie goala de Dero acoperita cu o fata de masa din musama:

"Eu cred ca iti primesti pacientii in sufragerie pentru a nu mai avea atata liniste in jurul tau". Un exemplu dureros de dialog bazat pe prezumptia ca un personaj va produce ceva concret (sufrageria galagioasa) care e inversul unei stari interioare ( linistea apasatoare)- de observat ca ambele componente sunt invizibile ca metafora pana cand nu sunt puse intr-o propozitie de un al doilea personaj. Si ca nu au absolut nicio logica.

"Intreaba-l ce motor are. Trebuie sa aiba cel putin 600 de centimetri cubi. Sau 800". Iures livreaza subtext despre falus unei adolescente care arata ca o voluntara care strange bani pentru cai muribunzi. Daca n-ar fi masuta acolo, i-am vedea probabil tenisii invartiti ca intr-un fel de sageata.