Sezonul II, Episodul 21- Ioana

Iures: "Vorbesti cumva despre mama ta?". Da, bineinteles. Mamele, tatii si regimul comunist genereaza monologuri care umplu norma de minute/episod.

Ioana se gandeste ca mama ei ar fi trebuit sa faca un avort, exact asa cum ar face ea acum. Adica Ioana incearca sa-si justifice un posibil act prin actiunea unuia dintre zamislitori. Exact genul de premisa de fapt fara logica, dar care poate genera indeajunsa melodrama cat sa iasa de-un episod. Si care e atata de rodata incat n-o sa puna niciun fel de probleme la digestie.

Iures: "Cand s-a intamplat?" Ioana: "Aveam 8 ani jumate, aproape noua. Imi cautam o rochie noua. Am auzit niste tipete". Ce memorie au pacientii lui Iures, isi amintesc la perfectie momentele definitorii ale vietii pe care aparent n-o inteleg deloc, ca doar de ce altceva ar face terapie? Dar publicul trebuia sa-si primeasca doza zilnica de "aaa, de aia".

Iures:"Inseamna ca de atunci pentru tine sarcina se confunda cu moartea". Da, asa trebuie sa fie. Imposibil ca lucrurile sa se fi schimbat sau ca Ioana sa nu fi trait 30 de ani exact ca intr-o propozitie cliseu livrata de Iures. Imposibil ca verosimilitatea psihologica sa fie in serialul asta altceva decat one linere livrate de Iures in vrie tabagica.

Masculul stas, in viziunea HBO. Cam asa cred ca se traduce in romana tropul TV "this guy I'm seeing", anume o schita bufa a ceea ce se crede ca e un "barbat normal" + masina data de sponsorul serialului. Eu l-as fi preferat pe Tavi Colen.